Nihil sine Deo

                                                       

    Un general de 97 de ani: "La sfârşit, regele a dat mâna cu noi toţi. M-am pus ultimul în rând. Şi când a ajuns la mine, i-am spus: "Majestate, ieşiţi din amorţeala în care trăiţi. Luptaţi-vă, că nu se luptă nimeni pentru dumneavoastră!". Şi mi-a răspuns: "Singur?!".

Cum este posibil ca timp de 64 de ani toţi intelectualii să-l lase singur în luptă pe MS Regele Mihai? Dar armata? Dar restul? Teroarea comunista i-a împiedecat pe majoritatea, dar după revoluţie? Ce au făcut în favoarea MS Regele Mihai?

De ce cele 20 000 000 de români nu sunt alături de Rege? Pentru că este cinstit?? Pentru că este drept? Pentru că reprezinta cu cinste ţara ori unde ajunge în străinatate? Pentru că nu este ateu? Pentru că are bun simţ? Pentru că este educat? Pentru că Biserica Română l-a declarat "Unsul lui D-zeu“ ?

Multi sunt îndobitociti de comunism. Nu sunt vinovaţi...păcat , mulţi dintre români traiesc încă în întuneric ... am găsit oameni atât de încrezatori în minciunile comuniste care le'au fost spuse încat nu este cale să îi convingi cum merg sau cum au mers treburile în ţara noastră cu adevărat…

Poate că România nu merită un Rege ca MS Regele Mihai, poate nu ne-ar strica şi noua sa-l avem de model pe MS Regele Mihai. Indiferent cât de mult am citit sau cât de multe diplome ne-am atarnat în cui puţina modestie nu ne strică nici unuia dintre noi şi puţin respect unul faţa de celălalt....

Nu ne-ar strica puţin mai multă încredere în Dumnezeu că Monarhia mai poate reveni ca formă de guvernământ în România...şi Monarhia poate salva România!

Imnul Regal

 La 10 mai 1881, la încoronarea Regelui Carol I şi a Reginei Elisabeta, neexistând un imn naţional, s-a cântat Got erbalte, imnul austriac(tradus "Doamne sfinte, întăreşte pe al nostru rege"). Până atunci, la solemnităţile oficiale se cânta Marşul Triumfal, compus în anul 1861 de sublocotenentul Eduard Hübsch, şeful muzicii Regimentului 2 de linie. Acesta era intonat în tempo de marş de muzicile militare, ca Onor la domnitor şi steag.  În 1881, Vasile Alecsandri îi propune lui Hübsch să pună muzică pe versurile sale închinate suveranului şi ţării. Drept urmare, în anul 1884, marşul lui Hübsch şi creaţia poetică a lui Alecsandri, Trăiască Regele, se matamorfozează în Imnul Regal, executat de acum încolo într-un tempo de imn.

Trăiască Regele!

Ziua Monarhiei

Acum 145 de ani, la 10 Mai 1866, Principele Carol de Hohenzollern-Sigmaringen depunea jurământul ca domn constituţional al României, în faţa Parlamentului: „Jur de a fi credincios legilor Ţării, de a păzi religiunea României, precum şi integritatea teritoriului ei şi de a domni ca Domn constituţional".
Provenit dintr-o familie germană cu vechi tradiţii, el era fiul Iosefinei şi al lui Carol Anton de Hohenzollern-Sigmaringen.
Timp de aproape un secol, Romania şi-a sărbatorit la 10 mai regii din familia Hohenzollern-Sigmaringen, reunind în esenţa evenimentului trei momente marcante din istoria sa: în 1866, la Bucureşti, în faţa Parlamentului, Carol I jura că va fi credincios legilor ţării, că va păzi religia românilor, integritatea teritoriului şi că va domni ca domn constituţional; la 10 mai 1877, pe baza rezoluţiei votate de Parlament cu o zi înainte, Carol I proclama independenţa faţă de Poarta Otomana; iar la 14 martie 1881, Carol primeşte titlul de Rege al României; ca urmare, la 10 mai acelaşi an, România e proclamată Regat.

Dupa 1990, ziua de 10 mai a fost trecută "sub tacere" de către noua putere, asta şi pentru că simbolul monarhiei (deşi se împlineau atunci 43 de ani de la abdicarea forţată a regelui), era încă puternic; dovada cea mai clară este insistenţa regimului Iliescu împotriva venirii în ţară a Regelui Mihai I, dar şi primirea acestuia (la prima vizita în Romania) de către un milion de oameni, la Bucureşti, în 1992.

10 mai ar trebui să fie, în fiecare an, ziua de cunoaştere a monarhiei, ca episod special al istoriei noastre, nu doar o sărbătoare formală....

Unii dintre noi sărbătorim 10 mai ca adevărata zi naţională a României,  în acest an celebrăm şi aniversarea a 90 de ani ai Majestatii Sale Regelui Mihai I. Cu aceste ocazii, Casa Regală organizează mai multe  momente publice în perioada 9-13 mai. La unele dintre acestea accesul publicului este liber, lista acestor evenimente o puteţi accesa la următorul link: http://www.familiaregala.ro/news/1935/53/Ceremonii-cu-ocazia-Zilei-de-10-Mai-si-a-Jubileului-de-90-de-ani-ai-Regelui-Mihai/

Regele Mihai la nunta regală

     Este cel mai pregătit dintre toţi. Un oaspete mai mult decât obişnuit cu astfel de evenimente; fostul rege al României este la a treia nuntă regală britanică, scrie „Il Giornale” .

     Publicaţia precizează că "Mihai I are aproape 90 de ani şi este rudă depărtată cu familia Windsor. A participat în 1947 la nunta lui Philip şi pe atunci prinţesa Elisabetta (actuala regină), acum 30 de ani la nunta Dianei şi a prinţului Carlo şi acum la cea a lui William şi Kate.

      Regele Mihai I este unul dintre puţinii şefi de stat din timpul celui de-al Doilea Război Mondial aflat încă în viaţă. Stră-strănepot al Reginei Victoria, văr de gradul III cu Elisabetta a II-a, a fost încoronat la şase ani şi a domnit între 1927 şi 1930 şi mai apoi din 1940 în 1947”.

     

     Casa Regală a României are legături de sânge cu monarhia britanică, Prinţesa Margareta fiind a 86-a în ordinea succesiunii la tron, după Regina Elisabeta.

La întoarcerea Regelui Mihai de la nunta actualei Regine a marii Britanii acesta a găsit Bucureştiul în mâinile comuniştilor şi o lună mai târziu a fost constrâns să abdice. A muncit apoi ca pilot şi crescător de pui. După căderea comunismului din 1989, România nu l-a primit; fiind expulzat în 1990 şi doar în 1997 fiindu-i restituită cetăţenia.

România, ţara monarhică

         Cred că România, ca stat, are adevărată vocaţie monarhică. În afara anilor de dupa 1948 până azi, sub o forma sau alta România, Ţara Românească şi Moldova, Transilvania, Bucovina , fiecare din ele, sub o formă sau alta au avut un statut mai aproape de formă monarhică decat de o formă sau alta republicană …Dacă în 1948 monarhia nu ar fi fost abolita prin forţa tancurilor şi a mitralierelor sovietice, Romania ar fi fost şi azi un stat monarhic. Este un argument puternic pentru ca azi, în Romania, să aducem în dezbatere forma de guvernământ a Statului Român.

Un alt argument că România are o vocaţie Monarhică ar fi Reforma Statului, despre care se discută cu multă pasiune în societatea românească. Însă lucrurile nu trebuiesc reinventate, ele sunt inventate şi reforma statului este pentru România legată de Monarhia Română . Mi-ar fi greu să amintesc toate reformele care s-au aplicat în Regatul Romaniei începand cu Regele Carol I, Ferdinand , Carol al II-lea şi Mihai I .

Se discută despre parlamentul bi sau mono cameral, despre cât de oportună este reducerea numărului de parlamentari însa nu discutăm despre oportunitatea schimbării formei de guvernământ a României.

Un al treilea argument ar fi poziţia de neutralitate a Regelui, conform Constituţiei, în faţa partidelor politice şi echidistanţa acestuia…În 20 de ani de democraţie, ideea de echidistanţă şi neutralitate faţă de partidele politice a preşedintelui a lipsit total. Şi, cum ar fi posibil să se întample aceasta când preşedintele este propus de partidele politice care au interese de grup şi clientelare. 

“Monarhul domneşte dar nu guvernează” , acesta e principiul prin care Regele ar putea asigura atât echilibrul în lupta politică dintre partide, acesta acţionând ca un arbitru şi, sigur ar putea asigura şi echilibrul între puterile şi instituţiile Statului.

Un argument de ordin economic ar fi  alegerea cheltuielile aferente administraţiei prezidenţiale, administraţie care, teoretic apolitică, este puternic politizată şi de multe ori chiar dublează atribuţiile guvernului prin multitudinea de comitete şi comisii ce fac instituţia preşedintelui una deosebit de cheltuitoare, o instituţie de "lăfăială" pe banii publici, care conferă Preşedintelui un lux de care profită din plin nemotivat şi care întrece de multe ori luxul unor case regale renumite şi recunoscute. Practic, Casei Regale ar urma să i se aloce din banul public o anumită sumă forfetara şi cheltuirea acesteia ar trebui să aibe ca scop strict reprezentarea Romaniei şi a intereselor acesteia în plan global.

Despre Majestatea Sa... (2)

Continuare de la acest articol.

Dupa ce Regele Mihai se stabileşte în 1956 în Elveţia, la Versoix, acesta supervizează activitatea Comitetului Naţional Român, principala organizaţie a exilului român, condusa de către Nicolae Radescu, fostul prim-ministru al României(în perioada decembrie 1944- martie 1945) si ulterior de Constantin Vişoianu, fost ministru de externe(în perioada noiembrie 1944-martie 1945). În fiecare an, Regele Mihai transmitea Mesaje către ţară şi ţine legaturile cu refugiaţii care vin din România.

Odată ce dictatorul Nicolae Ceauşescu este înlăturat de la putere la 22 decembrie 1989, în urma revolţei populare de la Timişoara şi apoi din Bucureşti şi din alte oraşe. Puterea este preluată de un grup de comunişti condus de Ion Iliescu. 

După mai bine de patru decenii de exil, Regele Mihai solicită viză pentru România. Speriaţi de interesul şi curiozitatea multor cetăţeni de a-l vedea pe fostul monarh în carne şi oase, autorităţile de la Bucureşti s-au răzgândit. Pretextând că deţin informaţii privind pregătirea de demonstraţii antimonarhiste care-ar fi periclitat chiar viaţa membrilor suitei regale, oficialii bucureşteni au declarat că nu-i vor acorda viza de intrare în ţară.

Regele Mihai le solicită acestor organe provizorii ale puterii, reinstaurarea constituţiei democratice din 1923, acestea refuza şi îi interzic Regelui să se întoarca în ţară cu ocazia Paştelui, mai apoi aceştia permiţându-i Regelui întoarcerea în ţară, dar la întoarcerea acestuia guvernul condus de Ion Iliescu şi Petre Roman organizează o ambuscadă pe autostrada Bucureşti Piteşti. Regele Mihai este ridicat de către trupe de poliţie înarmate şi dus la Otopeni de unde este expulzat.
În 1992, Regele Mihai revine cu ocazia Paştelui în Romania. Este întampinat de peste un milion de români. În urma acestei primiri triumfale, puterea de la Bucuresti interzice orice alta vizită a Regelui în România, de teama popularităţii în creştere a opoziţiei democratice şi a monarhiei.

Abia în 28 februarie1997 Regele Mihai revine "cel de al doilea exil", reprimind un paşaport românesc. Regele este întampinat de zeci de mii de români cu ocazia călătoriilor sale prin ţara. 

Începând cu 2001, când Regele Mihai revine în biroul său de la Bucureşti de la Palatul Elisabeta, Regele Mihai a militat pentru interesele României şi pentru intrarea României în Uniunea Europeană. Majestatea Sa a încurajat respectarea drepturilor omului, dezvoltarea economiei de piaţă, păstrarea culturii naţionale, respectarea adevărului istoric, respectarea şi garantarea proprietăţii private, consolidarea statului de drept şi a democraţiei în ţara noastră.

Despre Majestatea Sa... (1)

  "Ferdinand I prin graţia lui Dumnezeu şi voinţa Naţională Rege al României. La toţi de faţa şi viitori sănătate! 

Astăzi Pronia Cerească a hărăzit Dinastiei un nou vlăstar.
Alteţa Sa Regală Principesa Moştenitoare Elena a României a dat naştere unui fiu, care a primit numele de Mihai.
Sunt încredinţat că întreg poporul român, care atât în clipele de bucurie ca şi în cele de griji a fost întotdeauna sprijinul Tronului şi Dinastiei, va sărbători cu însufleţire fericitul eveniment împreuna cu Mine şi Familia Mea.
Dragostei poporului Meu prea iubit încredinţez pe principele nou născut.
Dat la Palatul Regal în ziua de 25 octombrie 1921, No 4266"

["Universul", vineri, 28 octombrie 1921].

   Acest anunţ al regelui Ferdinand anunţa venirea pe lumea a viitorului Rege Mihai I, monarhul care avea să conducă personal lovitura de stat ce a izgonit trupele lui Hitler din România, care a rezistat cu succes ocupaţiei sovietice, până când, cum spunea Cuchill, "Stalin a fost nevoit să dezvăluie tiparul celor ce aveau să urmeze" şi, care, de la război încoace, a continuat să plaseze interesele ţării mai presus de orice, oricare ar fi fost urmările pentru el sau pentru familia sa.

   Prima domnie a Majestăţii sale Regele Mihai I a început în 1927, după moartea bunicului Său, Regele Ferdinand I. Regele-copil a fost tutelat de o Regentă condusă de unchiul Său, Principele Nicolae al României.

   După venirea pe tron a Regelui Carol al II-lea, în iunie 1930 şi după plecarea Reginei-mamă în exil, Regele Mihai rămas în grija tatălui Său, devenind din ce în ce mai închis în sine şi mai gânditor. Mihai I a primit  titlul de Mare Voivod de Alba Iulia. 

În urma abdicării tatălui Său, la 6 septembrie 1940, a redevenit Regele Mihai I. 

În timpul războiului, Regele i-a îmbărbătat pe ostaşii români care au luptat pentru reîntregirea ţării, prin recuperearea Basarabiei ocupate de sovietici. Nu a fost, însă, de acord cu depăşirea liniei Nistrului şi cu înaintarea Armatei Române în interiorul URSS, alături de armatele Germaniei naziste. 

   Discursul Regelui Mihai cu ocazia anului nou 1943, rostit la radio, a avut o semnificatie aparte:
"Urarea ce fac cu acest prilej poporului meu, caruia istoria i-a harazit pana acum atatea suferinte, intretatiate doar de rare luminisuri de dreptate, este ca sfarsitul framantarilor sangeroase care sfasie omenirea sa-i aduca consfintirea definitiva a drepturilor sale nepieritoare". Tot atunci, pe 1 ianuarie 1943, 

    Regele a declarat public, în faţa întregului corp diplomatic venit să-l felicite, că speră într-o "pace bazată pe dreptate, libertate şi înţelegere".

În ciuda refuzului Mareşalului Antonescu, la 23 august 1944, Regele a hotărât trecerea României în tabăra aliaţilor săi tradiţionali. Acest act de curaj a scurtat războiul cu mai bine de jumătate de an şi a cruţat vieţile a sute de mii de oameni, poate chiar milioane. 

   Din 1944, Majestatea Sa Regele Mihai I s-a opus din toate puterile instaurării autorităţilor comuniste, încercând chiar şi o grevă regală. În cele din urmă, a fost obligat să abdice, la 30 decembrie 1947, ameninţat cu uciderea a 1000 de tineri deţinuţi de comunişti. Actul abdicării, semnat sub ameninţare, este ilegat şi lovit de nulitate. Actul nu a fost însă niciodată sancţionat de Parlamentul României... 

   Exilul Majestăţii Sale Regelui Mihai şi al Reginei Ana a început odată cu revenirea de la nunta din Atena. 

Legătura sfântă cu România rămânea pentru el la fel de importantă:

"Cu nestrămutată credinţă în viitorul nostru, animat de acelaşi devotament şi de dorinţa de a munci, voi continua să slujesc poporul roman, de care destinul meu este indisolubil legat.".

Au locuit, până la sfârşitul anului 1948, la Vila Sparta, locuinţa Reginei-mamă Elena. Din 1949, Regele Mihai şi Regina Ana s-au mutat la Lausanne şi apoi în Anglia, unde au locuit până în 1956.

Pentru a-şi caştiga existenţa, Regele şi Regina au construit o ferma de pui şi un mic atelier de tâmplărie.

Familia Regală s-a întors în Elveţia în 1956. Regele Mihai a semnat un contract cu compania aeriana "Lear Jeats and Co." din Geneva. Familia s-a mutat la Versoix, un mic oraş de pe malul lacului Léman, la caţiva kilometri de Geneva. Aici a locuit peste patruzeci şi cinci de ani.

În anul 1958, Regele a oprit colaborarea cu "Lear", iar un an mai târziu a înfiinţat o companie de electronică şi de mecanisme automate, denumită Metratravel, pe care a vândut-o cinci ani mai târziu.

După 1948, Radio Europa Libera a rămas singura legătura a Regelui cu ţara, prezenţa Regelui, vreme de aproape două ore, la microfonul Europei Libere aducea în peisajul confuz al vremii un factor potenţial semnificativ, un personaj care era antipodul dictatorului, un om al raţiunii, al moderaţiei şi bunului simţ. 

Prin discursurile sale încuraja poporul român şi îşi arâta solidaritatea faţa chinurile îndurate de România sub regimul comunist.

Va urma...