România, ţara monarhică

         Cred că România, ca stat, are adevărată vocaţie monarhică. În afara anilor de dupa 1948 până azi, sub o forma sau alta România, Ţara Românească şi Moldova, Transilvania, Bucovina , fiecare din ele, sub o formă sau alta au avut un statut mai aproape de formă monarhică decat de o formă sau alta republicană …Dacă în 1948 monarhia nu ar fi fost abolita prin forţa tancurilor şi a mitralierelor sovietice, Romania ar fi fost şi azi un stat monarhic. Este un argument puternic pentru ca azi, în Romania, să aducem în dezbatere forma de guvernământ a Statului Român.

Un alt argument că România are o vocaţie Monarhică ar fi Reforma Statului, despre care se discută cu multă pasiune în societatea românească. Însă lucrurile nu trebuiesc reinventate, ele sunt inventate şi reforma statului este pentru România legată de Monarhia Română . Mi-ar fi greu să amintesc toate reformele care s-au aplicat în Regatul Romaniei începand cu Regele Carol I, Ferdinand , Carol al II-lea şi Mihai I .

Se discută despre parlamentul bi sau mono cameral, despre cât de oportună este reducerea numărului de parlamentari însa nu discutăm despre oportunitatea schimbării formei de guvernământ a României.

Un al treilea argument ar fi poziţia de neutralitate a Regelui, conform Constituţiei, în faţa partidelor politice şi echidistanţa acestuia…În 20 de ani de democraţie, ideea de echidistanţă şi neutralitate faţă de partidele politice a preşedintelui a lipsit total. Şi, cum ar fi posibil să se întample aceasta când preşedintele este propus de partidele politice care au interese de grup şi clientelare. 

“Monarhul domneşte dar nu guvernează” , acesta e principiul prin care Regele ar putea asigura atât echilibrul în lupta politică dintre partide, acesta acţionând ca un arbitru şi, sigur ar putea asigura şi echilibrul între puterile şi instituţiile Statului.

Un argument de ordin economic ar fi  alegerea cheltuielile aferente administraţiei prezidenţiale, administraţie care, teoretic apolitică, este puternic politizată şi de multe ori chiar dublează atribuţiile guvernului prin multitudinea de comitete şi comisii ce fac instituţia preşedintelui una deosebit de cheltuitoare, o instituţie de "lăfăială" pe banii publici, care conferă Preşedintelui un lux de care profită din plin nemotivat şi care întrece de multe ori luxul unor case regale renumite şi recunoscute. Practic, Casei Regale ar urma să i se aloce din banul public o anumită sumă forfetara şi cheltuirea acesteia ar trebui să aibe ca scop strict reprezentarea Romaniei şi a intereselor acesteia în plan global.

Despre Majestatea Sa... (2)

Continuare de la acest articol.

Dupa ce Regele Mihai se stabileşte în 1956 în Elveţia, la Versoix, acesta supervizează activitatea Comitetului Naţional Român, principala organizaţie a exilului român, condusa de către Nicolae Radescu, fostul prim-ministru al României(în perioada decembrie 1944- martie 1945) si ulterior de Constantin Vişoianu, fost ministru de externe(în perioada noiembrie 1944-martie 1945). În fiecare an, Regele Mihai transmitea Mesaje către ţară şi ţine legaturile cu refugiaţii care vin din România.

Odată ce dictatorul Nicolae Ceauşescu este înlăturat de la putere la 22 decembrie 1989, în urma revolţei populare de la Timişoara şi apoi din Bucureşti şi din alte oraşe. Puterea este preluată de un grup de comunişti condus de Ion Iliescu. 

După mai bine de patru decenii de exil, Regele Mihai solicită viză pentru România. Speriaţi de interesul şi curiozitatea multor cetăţeni de a-l vedea pe fostul monarh în carne şi oase, autorităţile de la Bucureşti s-au răzgândit. Pretextând că deţin informaţii privind pregătirea de demonstraţii antimonarhiste care-ar fi periclitat chiar viaţa membrilor suitei regale, oficialii bucureşteni au declarat că nu-i vor acorda viza de intrare în ţară.

Regele Mihai le solicită acestor organe provizorii ale puterii, reinstaurarea constituţiei democratice din 1923, acestea refuza şi îi interzic Regelui să se întoarca în ţară cu ocazia Paştelui, mai apoi aceştia permiţându-i Regelui întoarcerea în ţară, dar la întoarcerea acestuia guvernul condus de Ion Iliescu şi Petre Roman organizează o ambuscadă pe autostrada Bucureşti Piteşti. Regele Mihai este ridicat de către trupe de poliţie înarmate şi dus la Otopeni de unde este expulzat.
În 1992, Regele Mihai revine cu ocazia Paştelui în Romania. Este întampinat de peste un milion de români. În urma acestei primiri triumfale, puterea de la Bucuresti interzice orice alta vizită a Regelui în România, de teama popularităţii în creştere a opoziţiei democratice şi a monarhiei.

Abia în 28 februarie1997 Regele Mihai revine "cel de al doilea exil", reprimind un paşaport românesc. Regele este întampinat de zeci de mii de români cu ocazia călătoriilor sale prin ţara. 

Începând cu 2001, când Regele Mihai revine în biroul său de la Bucureşti de la Palatul Elisabeta, Regele Mihai a militat pentru interesele României şi pentru intrarea României în Uniunea Europeană. Majestatea Sa a încurajat respectarea drepturilor omului, dezvoltarea economiei de piaţă, păstrarea culturii naţionale, respectarea adevărului istoric, respectarea şi garantarea proprietăţii private, consolidarea statului de drept şi a democraţiei în ţara noastră.

Despre Majestatea Sa... (1)

  "Ferdinand I prin graţia lui Dumnezeu şi voinţa Naţională Rege al României. La toţi de faţa şi viitori sănătate! 

Astăzi Pronia Cerească a hărăzit Dinastiei un nou vlăstar.
Alteţa Sa Regală Principesa Moştenitoare Elena a României a dat naştere unui fiu, care a primit numele de Mihai.
Sunt încredinţat că întreg poporul român, care atât în clipele de bucurie ca şi în cele de griji a fost întotdeauna sprijinul Tronului şi Dinastiei, va sărbători cu însufleţire fericitul eveniment împreuna cu Mine şi Familia Mea.
Dragostei poporului Meu prea iubit încredinţez pe principele nou născut.
Dat la Palatul Regal în ziua de 25 octombrie 1921, No 4266"

["Universul", vineri, 28 octombrie 1921].

   Acest anunţ al regelui Ferdinand anunţa venirea pe lumea a viitorului Rege Mihai I, monarhul care avea să conducă personal lovitura de stat ce a izgonit trupele lui Hitler din România, care a rezistat cu succes ocupaţiei sovietice, până când, cum spunea Cuchill, "Stalin a fost nevoit să dezvăluie tiparul celor ce aveau să urmeze" şi, care, de la război încoace, a continuat să plaseze interesele ţării mai presus de orice, oricare ar fi fost urmările pentru el sau pentru familia sa.

   Prima domnie a Majestăţii sale Regele Mihai I a început în 1927, după moartea bunicului Său, Regele Ferdinand I. Regele-copil a fost tutelat de o Regentă condusă de unchiul Său, Principele Nicolae al României.

   După venirea pe tron a Regelui Carol al II-lea, în iunie 1930 şi după plecarea Reginei-mamă în exil, Regele Mihai rămas în grija tatălui Său, devenind din ce în ce mai închis în sine şi mai gânditor. Mihai I a primit  titlul de Mare Voivod de Alba Iulia. 

În urma abdicării tatălui Său, la 6 septembrie 1940, a redevenit Regele Mihai I. 

În timpul războiului, Regele i-a îmbărbătat pe ostaşii români care au luptat pentru reîntregirea ţării, prin recuperearea Basarabiei ocupate de sovietici. Nu a fost, însă, de acord cu depăşirea liniei Nistrului şi cu înaintarea Armatei Române în interiorul URSS, alături de armatele Germaniei naziste. 

   Discursul Regelui Mihai cu ocazia anului nou 1943, rostit la radio, a avut o semnificatie aparte:
"Urarea ce fac cu acest prilej poporului meu, caruia istoria i-a harazit pana acum atatea suferinte, intretatiate doar de rare luminisuri de dreptate, este ca sfarsitul framantarilor sangeroase care sfasie omenirea sa-i aduca consfintirea definitiva a drepturilor sale nepieritoare". Tot atunci, pe 1 ianuarie 1943, 

    Regele a declarat public, în faţa întregului corp diplomatic venit să-l felicite, că speră într-o "pace bazată pe dreptate, libertate şi înţelegere".

În ciuda refuzului Mareşalului Antonescu, la 23 august 1944, Regele a hotărât trecerea României în tabăra aliaţilor săi tradiţionali. Acest act de curaj a scurtat războiul cu mai bine de jumătate de an şi a cruţat vieţile a sute de mii de oameni, poate chiar milioane. 

   Din 1944, Majestatea Sa Regele Mihai I s-a opus din toate puterile instaurării autorităţilor comuniste, încercând chiar şi o grevă regală. În cele din urmă, a fost obligat să abdice, la 30 decembrie 1947, ameninţat cu uciderea a 1000 de tineri deţinuţi de comunişti. Actul abdicării, semnat sub ameninţare, este ilegat şi lovit de nulitate. Actul nu a fost însă niciodată sancţionat de Parlamentul României... 

   Exilul Majestăţii Sale Regelui Mihai şi al Reginei Ana a început odată cu revenirea de la nunta din Atena. 

Legătura sfântă cu România rămânea pentru el la fel de importantă:

"Cu nestrămutată credinţă în viitorul nostru, animat de acelaşi devotament şi de dorinţa de a munci, voi continua să slujesc poporul roman, de care destinul meu este indisolubil legat.".

Au locuit, până la sfârşitul anului 1948, la Vila Sparta, locuinţa Reginei-mamă Elena. Din 1949, Regele Mihai şi Regina Ana s-au mutat la Lausanne şi apoi în Anglia, unde au locuit până în 1956.

Pentru a-şi caştiga existenţa, Regele şi Regina au construit o ferma de pui şi un mic atelier de tâmplărie.

Familia Regală s-a întors în Elveţia în 1956. Regele Mihai a semnat un contract cu compania aeriana "Lear Jeats and Co." din Geneva. Familia s-a mutat la Versoix, un mic oraş de pe malul lacului Léman, la caţiva kilometri de Geneva. Aici a locuit peste patruzeci şi cinci de ani.

În anul 1958, Regele a oprit colaborarea cu "Lear", iar un an mai târziu a înfiinţat o companie de electronică şi de mecanisme automate, denumită Metratravel, pe care a vândut-o cinci ani mai târziu.

După 1948, Radio Europa Libera a rămas singura legătura a Regelui cu ţara, prezenţa Regelui, vreme de aproape două ore, la microfonul Europei Libere aducea în peisajul confuz al vremii un factor potenţial semnificativ, un personaj care era antipodul dictatorului, un om al raţiunii, al moderaţiei şi bunului simţ. 

Prin discursurile sale încuraja poporul român şi îşi arâta solidaritatea faţa chinurile îndurate de România sub regimul comunist.

Va urma...

De ce Monarhie constituţională în România?

  Bună tuturor, probabil vă întrebaţi de ce am dorit să fac un blog despre o asemenea temă, am să iau motivele pe rând...

  Pentru că dintre toate formele de guvernământ din secolul precedent cea mai prosperă perioadă a României a fost categoric cea în care ţara noastră a fost Monarhie.

  Pentru că avem datoria sfântă ca în anul în care aniversăm 130 de ani de la proclamarea Regatului României să facem paşii necesari pentru revenirea noastră la normalitate. 

   Pentru că au trecut mai bine de 21 de ani de la Revoluţia din decembrie 1989. România este, astăzi, într-o criză morală şi economică fără precedent.  Încredere oamenilor în instituţiile Statului, în dreptate şi în justiţie este mai mică, pe zi ce trece. 

  

  Pentru că revoluţia din decembrie 1989 ar fi trebuit să fie semnalul reîntoarcerii noastre la tradiţiile pe care am fost siliţi să le abandonăm în decembrie 1947 prin forţarea Majestăţii Sale Regele Mihai I al României să abdice. Din păcate, cei care au preluat puterea atunci au făcut tot ce le-a stat în putinţă pentru a împiedica acest lucru, ba mai mult, pentru compromiterea ideii de Monarhie Constituţională.

  

  Pentru că, Familia Regală a României şi-a dovedit ataşamentul faţă de România, faţă de valorile ei democratice în nenumărate rânduri şi e unica rază de speranţă în readucerea moralităţii în viaţa publică şi redarea încrederii populaţiei în instituţiile Statului. 

  Pentru că după mai bine de 60 de ani de rătăcire, merităm să ne recăpătăm sufletul. Iar România merită ca pe creştetul ei, înălţat în libertate, să reapară Coroana Regală!

  Acestea sunt pricipalele motive pentru care este datoria noastră de onoare să readucem România pe cursul ei istoric firesc, prin revenirea la forma de guvernământ tradiţională, de Monarhie constituţională, şi readucerea Familiei Regale de România pe tronul pe care Regele Mihai a fost silit să-l părăsească de comunişti în decembrie 1947. 

Monarhia constituţională, care a pus temelia României moderne trebuie să revină ca formă de guvernământ în România!